- Home
- Colecții
- Personalități
- Domenii
- File de Istorie
- Link-uri farmaceutice
- Noutăți
Cotrău – Iași
MARTIAN COTRAU
n. 1923 satul Fizis –Bihor
d. 1998 Iasi
A fost primul Presedinte al SRIF (1991-1994)
Profesor Doctor Docent MARTIAN COTRAU
Farmacotoxicolog de elita, savant, erudit, Profesor la Catedra de Toxicologie a Facultatii de Farmacie din Iasi, fost Decan al aceleiasi facultati.
A scris 17 carti, dintre care trei volume de respiratie enciclopedica care depasesc sfera specialitatii stricte si se adreseaza unui cerc mai larg de cititori cultivati: «1001 Ganduri pentru cumpatare», «Otrava si viata », «Medicamentul de-a lungul vremii ».
A predat Istoria Farmaciei la Facultatea de Farmacie din Iasi.
A fost membru a numeroase institutii de mare prestigiu din tara si strainatate:
- Membre correspondant étranger de l’Académie Nationale de Pharmacie, Paris, 1986;
- Membru titular al Academiei de Stiinte Medicale din Romania, 1991 si Presedintele Filialei Iasi, 1993;
- Membre de la Société Française d’Histoire de la Pharmacie, 1980;
- Membru in: Societa Italiana di Tossicologia, Union Médicale Balkanique, European Society of Toxicology.
A detinut :
- Titlul de „Doctor Honoris Causa” al Universitatii de Stat de Medicina si Farmacie «N. Testemitanu» din Chisinau, 1994;
- Titlul de membru de onoare al corpului didactic de la Universitatea de Medicina si Farmacie «Grigore T. Popa», Iasi.
BIOGRAFIE
S-a nascut in satul Fizis, in Ardeal, in judetul Bihor, intr-o familie de tarani, de la care a deprins notiunea de «cinste si munca temeinica» [p. 12].
A urmat liceul «Samuil Vulcan» din Beius, institutie scolara greco-catolica si educatia pe care o va primi de la calugarii augustinieni asumtionisti, care conduceau Internatul Pavelian, ii va forma personalitatea.
Este de spus ca aceasta Congregatie, a calugarilor augustini asumtionisti, a fost trimisa de Franta la cererea episcopilor greco-catolici, pentru a colabora la educatia tinerilor romani. La Beius ei au condus Internatul Pavelian intr-o ambianta de aleasa spiritualitate.
In aceasta atmosfera francofona a deprins limba franceza, pe care o va folosi cu abilitate si o va vorbi cu dezinvoltura la diverse manifestari internationale, incantand asistenta.
In autobiografia sa va aminti numele calugarului Père Merloz, «personalitate de mare cultura si capacitate charismatica» [p. 12]. In acest cadru isi va dezvolta abilitatile umaniste care se vor manifesta in condeiul sau mai tarziu.
Anii studentiei ii va petrece la Bucuresti, unde se va inscrie la Facultatea de Farmacie in 1942. Va absolvi in 1947. Va mentiona, cu veneratie, in amintirile sale, numele profesorului de toxicologie N. I. Ioanid, mentorul sau.
In aprilie 1959, in plina ascensiune profesionala, la Iasi, a fost arestat si aruncat in temnitele comuniste pentru o presupusa activitate subversiva. Din cei douazeci de ani de munca silnica, la care a fost condamnat, a executat trei. Pedeapsa i-a fost redusa din lipsa probelor vinovatiei sale.
A iesit din inchisoare in 1962, regasindu-se cu greu pe sine si recastigandu-si cu dificultate pozitia sociala, incercand sa reinnoade «firul intrerupt» [p. 19] prin sustinerea discreta a unor intelectuali de bine din Iasi.
Si dupa cum va relata in autobiografia sa, «perioada intunecata se va repercuta puternic asupra intregii fiinte» [p. 19].
In 1973 se va casatori cu Ana, descendenta din familia Duiliu Zamfirescu, cea despre care va marturisi cu infinita delicatete: «a stat neclintita alaturi de mine, la bine si la rau, cu discretie, discernamant si credinta» [p. 36].
Activitatea profesionala
A inceput activitatea profesionala ca farmacist practician.
Perioada 1948-1958, pe care o va numi «ani rodnici », o va petrece la spitalul Panduri din Bucuresti, cand incepe sa se gandeasca, deja, la studiile de doctorat, lucrand in timpul liber la laboratorul spitalului cu Prof. Eugen Macovschi, apoi la Iasi.
In spital va regasi lumea augustina si va fi uimit de vocatia si daruirea calugaritelor acestui ordin.
A urmat, apoi, un curs de specializare in toxicologie industriala la Cluj, in urma caruia a fost repartizat la Iasi 1949. Aici va ramane mai bine de patru decenii.
Tot aici va incepe activitatea sa de cercetator, va incepe si se va desavarsi remarcabila sa cariera de dascal.
Va fi chimist la Laboratorul de Igiena Judetean din Iasi, 1949, apoi asistent la Institutul de Igiena Iasi, intre 1950-1952.
In laboratorul de chimia alimentara si toxicologie al acestui institut, va deveni mai intai chimist sef, in 1952, apoi cercetator principal in 1954.
Isi va aminti, in autobiografia sa, cat de stimulativa si potrivita studiului era atmosfera de emulatie din colectivul de profesori de la Institutul de Igiena.
Aici a fost initiat in activitatea de cercetare stiintifica si isi va dedica toata viata acestei pasiuni.
A fost acceptat in invatamantul superior in 1964, dupa ce a revenit din inchisoare.
Odata cu reinfiintarea Facultatii de Farmacie la Iasi, a urcat pe rand treptele ierarhiei universitare.
A fost asistent universitar, in 1964, la Catedra de Toxicologie, apoi sef de lucrari, prin concurs, in 1968, conferentiar in 1969, profesor in 1990, la aceeasi catedra. A predat in acelasi timp, din 1980 pana in 1993, Istoria Farmaciei si a tinut cursuri de Merceologie si Estetica Farmaceutica.
In 1967 a obtinut titlul de doctor farmacist, incepand sa faca parte din comisia de examinare a doctoranzilor si de sustinere a tezelor de doctorat.
In 1974 a obtinut titlul de Doctor Docent in stiinte.
In 1991 a obtinut dreptul de a conduce doctorate.
Intre 1990-1993 a fost decan al facultatii.
In 1993 s-a retras din invatamantul universitar, dar informarea si creatia in domeniul stiintific va ramane modul sau de viata si dupa pensionare.
Va ramane la facultate profesor consultant si conducator de doctorate.
Va fi invitat sa tina diverse prelegeri de Istoria Farmaciei. Va vorbi despre alcoolism sau toxicomanie.
Se va concentra asupra activitatii sale de conducator al filialelor Iasi ale Academiei de Stiinte Medicale si Asociatiei Oamenilor de Stiinta, acum Academia Oamenilor de Stiinta.
In 1995 va participa cu lucrari la cel de al XXXII-lea Congres International de Istoria Farmaciei de la Paris si la Adunarea Generala a Oficiului International al Viei si Vinului de la Capetow, in Africa de Sud.
In 1994 a primit titlul de Doctor Honoris Cauza al Universitatii de Medicina si Farmacie de la Chisinau, iar in 1997, titlul de Membru de Onoare al Corpului Didactic de la Facultatea de Farmacie din Iasi.
Isi va incheia autobiografia cu un indemn de mare simplitate si profunzime, un corolar al experientei sale de viata, adresat colegilor sai din generatia viitoare: «sa fie convinsi ca printr-o munca sustinuta, onesta, fara compromisuri, vor reusi in profesie ca si in viata» [p. 40].
Ca dascal, polariza atentia studentilor sai, atragandu-i catre studiul toxicologiei prin farmecul culturii sale enciclopedice, dar si prin talentul sau oratoric.
Cursurile dinamice, elocvente, incadrau toxicologia in intreaga cultura profesionala farmaceutica si mai mult, in medicina, in istorie, istoria stiintelor, mitologie, etica sau sociologie.
Ca decan, s-a luptat pentru aprecierea corecta a rolului distinct al farmacistului intre specialisti si a impiedicat eroarea de a include Facultatea de Farmacie in Facultatea de Farmacie si Stomatologie.
A obtinut un raport real si necesar intre numarul studentilor si numarul cadrelor de invatamant, care era la un moment dat disproportionat.
Spirit progresist si stralucit pedagog, s-a adaptat mereu la doleantele studentilor si a sustinut si format tinerele cadre universitare, incurajandu-le sa preia stafeta invatamantului farmaceutic si sa asigure viitorul profesiei.
A fost totdeauna deschis catre experientele altor facultati de farmacie din tara sau de peste hotarele ei.
Astfel, a fost ales delegat al tarilor est-europene in Comitetul provizoriu al reprezentantilor facultatilor, scolilor si colegiilor de farmacie, precum si al industriilor farmaceutice din Europa, intrunit la Paris in 1992.
Ca specialist, a sustinut ca posturile de toxicolog sa fie ocupate numai de farmacisti-toxicologi, care sunt chimisti de formatie si buni cunoscatori ai efectului pe care il are substanta toxica sau supradozata, asupra organismului uman.
Activitatea stiintifica
A publicat peste 200 de lucrari stiintifice de toxicologie analitica, toxicologie alimentara, toxicologie legala, toxicologia medicamentului, istoria farmaciei.
A fost in mod special preocupat de aplicatiile practice ale cercetarii si a inventat metode rapide de laborator, care se pot utiliza eficient in detectarea toxicitatii in multe din activitatile umane bazate in mod indispensabil pe utilizarea substantelor chimice: detectarea urmelor nedorite de clor, substanta folosita ca dezinfectant si multe altele.
Ca specialist toxicolog in alcoolism a organizat o serie de simpozioane cu tema: «Alcoolismul, implicatii biopsihosociale», alaturi de Prof. Branzei, pana la dispartia acestuia.
A publicat un numar mare de lucrari pe tema alcoolismului, contribuind substantial la analiza complexa a acestei deprinderi daunatoare sanatatii, care presupune si multiple implicatii sociale.
Pe aceeasi tema a publicat si un volum de maxime celebre, care este de fapt o invitatie erudita la cumpatare. Volumul numit «1001 ganduri pentru cumpatare», este, cu adevarat, demn de condeiul unui scriitor.
In acelasi context putem spune, dar nu in sens contradictoriu, ca era un recunoscut specialist in stiinta oenologiei.
A participat cu lucrari stiintifice la manifestari diverse: 193 de congrese, consfatuiri, conferinte, mese rotunde, etc.
A participat cu lucrari la 15 consfatuiri in strainatate, dar personal nu s-a prezentat decat la patru si numai in tarile socialiste in prima perioada a activitatii sale.
A putut iesi mai des, dupa destramarea lagarului socialist la manifestarile stiintifice tinute peste hotarele tarii.
A organizat 33 de consfatuiri, ca secretar al subcomisiei pentru combaterea poluarii mediului, Filiala Iasi, Academia R.S.R., 1975 si ca secretar stiintific, apoi ca Presedinte al Asociatiei Oamenilor de Stiinta, Filiala Iasi, (1984).
A publicat un numar de 17 carti referitoare la alcoolism sau cu subiecte de toxicologie generala, toxicologie minerala, toxicologie analitica, toxicologie alimentara, climatologie, merceologie si trei carti de interes general.
Dintre cartile sale de specialitate se disting, «Ghid de date toxicologice», caracterizata de referenti drept «o carte de mare folos» [p. 32], am zice, pentru farmacologi si pentru terapeuti, o adevarata enciclopedie toxicologica sau «Pete pe chimie», publicatie care analizeaza reversul civilizatiei chimice de care omul este asa de mandru, revers care se poate rezuma la trei aspecte negative ale progresului chimic: poluarea mediului, accidentele din industria chimica si razboiul chimic.
Profesorul Martian Cotrau va ramane in istoria farmaciei ca primul Presedinte al Societatii Romane de Istoria Farmaciei si un istoriograf de elita.
Personalitatea sa armonioasa, cu multe valente, e greu de cuprins in randuri putine.
Bibliografie
-XXX- Martian Cotrau, asa cum a fost, Ed. Apolonia, Iasi, 1998, p. 12, 14, 19, 32, 36, 40.
- Home
- Colecții
- Personalități
- Domenii
- File de Istorie
- Link-uri farmaceutice
- Noutăți