- Home
- Colecții
- Personalități
- Domenii
- File de Istorie
- Link-uri farmaceutice
- Noutăți
Grecu – Cluj
IOAN GRECU
n. 1919 -comuna Copăcel, (fostul) județ Făgăraș- d. 2016-Cluj-Napoca
A fost al 2-lea Președinte al SRIF (1994-1998).
Profesor Doctor Docent, Farmacist, Colonel în rezervă IOAN GRECU
Din 1949 pana in 1985 și-a desfășurat neîntrerupt activitatea la Facultatea de Farmacie din Cluj.
A pus bazele disciplinei de Chimie Anorganica la Cluj și a fost primul dascăl al acestei catedre nou înființate (1950).
I s-a acordat premiul «Victor Babeș» al Academiei Romane pe anul 1987.
A fost decorat cu numeroase medalii și recompensat cu diplome de onoare si excelenta.
A fost desemnat «Man of the year» de către «American Biographical Institute» in 2008.
A fost inclus și nominalizat în edițiile 5, 6, 7, 8 ale enciclopediei americane «Who’s who in the World».
Datorita interesului pe care l-a manifestat față de istoria farmaciei, s-a numărat printre membrii fondatori ai Societății Române de Istoria Farmaciei.
Între 1991-1994 si 1998-2004 a îndeplinit funcția de Vicepreședinte al Societății Române de Istoria Farmaciei.
Între 1994—1998 a fost Președintele ei.
Din 2009 a fost Președinte de Onoare.
A deținut medalia «Prof. Dr. Alexandru Ionescu-Matiu», clasa I.
BIOGRAFIE
A crescut într-o familie tipica de intelectuali ai satului ardelean. Tatăl sau era profesor în satul Copăcel, așezat pitoresc la poalele Munților Făgarașului. Educatia primită de acasă se baza pe valorile morale tradiționale: cultul muncii, corectitudine și disciplina, credința nemărginită în Dumnezeu.
A urmat liceul la Făgăraș.
În anul 1938 intra la Facultatea de Farmacie din București, dupa ce va fi fost admis in același an la Academia Națională de Educație Fizică tot in București.
A ales sa studieze farmacia (1938-1943) iar in 1940, pe cand era in anul II de studiu, promovează concursul de admitere la Institutul Sanitar Militar din București.
În martie 1944 a fost repartizat la Spitalul Militar din Timișoara, dar înainte să se prezinte la primul său loc de muncă a asistat la bombardamentul devastator al Bucureștiului din 4 aprilie 1944, apoi a fost mobilizat in Armata a IV-a Română care lupta în Ucraina.
Astfel, ca sublocotenent-farmacist participa la război și asista la importantele evenimente ale vremii: retragerea armatei române din Transnistria, ocuparea Basarabiei de către trupele sovietice, refugierea populației din Basarabia spre Moldova.
Dupa armistițiul încheiat între Romania și aliați, eveniment care îl surprinde la Râmnicu-Sărat, este martor la dezarmarea și degradarea Armatei Române și la jefuirea militarilor săi de către Armata Rosie și țiganii din oraș.
Din 1945 pana in 1948 urmează cursurile Facultății de Știineț din Cluj, secția chimie, obținând astfel și diploma de chimist.
Din căsătoria sa cu prof. de chimie Florica Popoviciu din Beiuș-Bihor a avut doi copii, Radu, (violonist) si Daniela (medic stomatolog).
A trait marea durere de a-l pierde pe Radu in anul 2008.
Activitatea profesională
În timpul activității sale profesionale a practicat ca farmacist militar o serie de specializări ale farmaciei militare, de la farmacie clinică la depozit de medicamente, dar cea mai îndelungată activitate profesionala va fi aceea de dascăl la Facultatea de Farmacie din Cluj.
Iși începe cariera la Timisoara, ca farmacist-sef la farmacia Spitalului Militar in 1944.
Va mai profesa ca farmacist practician la Cluj, Targu-Mures si Alba-Iulia, la spitalele militare din aceste localități, dar și ca șef de secție la Depozitele de Medicamente și Materiale Sanitare ale Armatei la Cluj și Alba-Iulia.
In august 1956, cu gradul de locotenent-colonel și funcția de farmacist superior este trecut în rezervă.
Activitatea sa de dascăl începe la Facultatea de Farmacie din Cluj, unde va urca progresiv treptele devenirii universitare.
Va fi, pe rând, asistent universitar la Catedra de Industria Medicamentului, din 1949, apoi asistent universitar, șef de lucrări, conferențiar și profesor la Catedra de Chimie Anorganică, pe care a fundamentat-o și a condus-o din 1950 până în 1985, anul retragerii sale din învățământ.
In 1971 a obținut titlul științific de doctor docent în științe.
Între 1998-2004 a revenit printre dascăli la Facultatea de Medicina și Farmacie din cadrul Universității din Oradea, ca profesor asociat.
A fost «încă un dascăl sever, foarte sever chiar, dar drept, cinstit și obiectiv, care în îndelungata sa activitate cu studenții și colaboratorii, cu trecerea timpului, a devenit tot mai înțelegător, mai tolerant, fără a coborî vreodată sub limita admisă a noțiunii de OM», după cum se caracterizează el însuși, cu mândrie profesională, în autobiografia sa [p. 17].
Activitatea științifică
Activitatea sa în cercetare s-a concretizat in 220 de lucrări științifice cu caracter fundamental și aplicativ, publicate sau comunicate în țară și în străinătate.
În calitatea pe care a avut-o de deschizător de drumuri în chimia anorganică la Facultatea de Farmacie din Cluj, este autorul a o serie de cursuri litografiate si caiete de lucrări practice pentru uzul studenților.
Interesant este faptul ca la scurte perioade de timp, reactualiza cursurile și caietele de lucrări și le retipărea in noua formă, pentru a le aduce la nivelul științific al momentului.
A tipărit 14 monografii în care sintetizează studiile sale în chimia anorganică și chimie aplicată la substanțe medicamentoase și medicamente, studii in domeniul biodisponibilității si stabilității medicamentelor.
Pentru cartea sa «Stabilitatea medicamentelor», publicata la Editura Medicala, a primit premiul «Victor Babeș» al Academiei Române în 1987.
A fost decorat cu numeroase medalii și recompensat cu diplome de onoare și excelență.
A fost desemnat «Man of the year» de către «American Biographical Institute» în 2008.
A fost inclus și nominalizat în edițiile 5, 6, 7, 8 ale enciclopediei americane «Who’s who in the World».
Este considerat o personalitate în domeniul chimiei anorganice și o figură proeminenta a învățământului farmaceutic românesc.
Prof. I. Grecu și Societatea de Istoria Farmaciei
A susținut și a publicat lucrări în domeniul istoriei farmaciei înainte și după înființarea SRIF.
A prezentat o serie de comunicări în cadrul reuniunilor naționale de istoria farmaciei și a colocviilor internaționale de istoria farmaciei.
A fost ales Președinte al Societății Române de Istoria Farmaciei (1994-1998) după retragerea Prof. Martian Cotrău.
Înainte de aceasta a fost Vicepreședinte de la înființarea societății din 1991, până în 1994.
Va fi din nou vicepreședinte din 1998 pana in 2002.
Din 2009 a fost Președinte de Onoare al SRIF.
A ales din istoria farmaciei subiecte pentru câteva din cărțile sale:
«Societatea de Istoria Farmaciei», scrisă în colaborare cu Ghe. Mermeze și publicată la Editura Imprimeria de Vest, Oradea, 1999.
«Farmacia și Societatea de Istoria Farmaciei de-a lungul vremii», de aceiași autori, publicată la Editura Universității din Oradea în 2005.
«Figuri de farmaciști romani», 2009, Editura Universității din Oradea la care colaborează cu Ghe. Mermeze și Anca Maria Negru.
PROF. GRECU – personalitate marcantă a Țării Făgărașului, fotografie preluată din Monitorul de Făgăraș, august 2012
A participat cu comunicări la Reuniunile Naționale de Istoria Farmaciei, la București in 1992, la Pitești in 1993, București în 1994, București în 1995, la Oradea în 1997, București, 1999, în 2004 la Braila, in 2005 la Iași, în 2006 la Brașov, la Câmpulung Muscel în 2007.
A participat cu comunicări la al 3-lea Colocviu Internațional de Istoria Farmaciei de la Târgu-Mures în 2008.
La finalul prestigioasei și îndelungatei sale cariere de dascăl, de 36 de ani, va spune in memoriile sale cu mândrie profesionala: «deși am fost socotit ca unul dintre cei mai severi și pretențioși dascăli ai Facultății de Farmacie din Cluj, le-am spus ca asprimea a însemnat afecțiunea mare pe care o aveam in cadrul pregătirii lor profesionale pentru activitatea de farmacist, profesiune care nu admite decât cadre fruntașe».
Va fi pentru istoria SRIF cel de al doilea Președinte al ei și un istoriograf autentic, autor de cărți de istoria farmaciei, lucrări metodice, riguros științifice, cărți de căpătâi pentru urmași.
Bibliografie
XXX- Profesorul Ioan Grecu la 90 de ani, Cluj-Napoca, Editura Todesco, 2009. p.17, 18.
- Home
- Colecții
- Personalități
- Domenii
- File de Istorie
- Link-uri farmaceutice
- Noutăți











